marți, 26 octombrie 2010

Veronika se hotărăşte să moară, Paulo Coehlo

Oricât de kitch n-ar fi considerată de unii şi...poate chiar o alegere banală pentru alţii, am ales să vorbesc despre una dintre cărţile “născute” din Paulo Coehlo. De mult timp mă gândeam să scriu şi eu câteva rânduri despre una dintre cărţile despre care pot spune că ar merita să fie citite a doua oară. Sinceră să fiu, mi-a fost destul de greu să determin “protagonista” review-ului pe care încerc acum să-l formulez, asta pentru că toate m-au învăţat câte ceva.



“Veronika se hotaraste sa moara” este o carte care trateaza complexitatea lumii si a vietii vazuta prin ochii unei tinere inteligente, aparent dezinhibate social, cu un rol bine definit in grupul de apartenenta dar care...nu-si gaseste rostul in viata.

Paradoxal, ea descopera ca viata merita a fi traita tocmai in momentul in care este pe cale s-o piarda, fiind intotdeauna in asteptarea unei morti care, intirzie sa apara sau refuza sa vina la ora stabilita de medicii din spitalul de psihiatrie unde a fost internata in urma unei tentative de sinucidere care a zguduit Ljublijana. Asta pentru ca, in timp ce mai savura ultimele ore pe care avea sa le mai traiasca, ii aluneca privirea asupra unei reviste care trata situatia tarii ei, a Sloveniei, una dintre cele cinci republici formate in urma divizarii Iugoslaviei. Astfel...politia gasi revista a carui titlu constuise cauza unei tentative de sinucidere a unei fete de 24 ani.
Se trezi in spital, confuza si indignata de faptul ca inca mai vedea cu ochii si simtea pe corpul ei, atingerea medicului. Voia sa moara, nu voia sa mai traiasca asteptind moartea care, dupa spusele medicului trebuia sa survina in urmatoarele 24 de ore ca urmare a unei probleme cardiace provocate de doza de medicamente inghitite.

Cele 24 de ore trecura, si apoi multe alte ore iar moartea de fiecare data o cruta. N-ar fi crezut o clipa ca era perfect sanatoasa pentru ca ideea de iminenta a mortii era mentinuta de catre doctorul Igor, care, prevenea in acest mod instalarea Principiului Amar, principiu care ii face pe oameni sa ajunga intr-un spital de psihiatrie. Doar traind mereu cu realitatea mortii ajungi sa justifici fiecare ora traita, sa te redescoperi si sa patrunzi in frumosul lumii.

Descatusarea si nesatietatea cu care traia fiecare clipa, revolutiile si schimbarile cardinale care se intimplau in firea ei, curajul de a simti si actiona asa cum numai statutul de “nebun” internat in faimosul Villete ar permite au facut-o sa redescopere adevaruri neintelese de ea, “normala” din viata precedenta.

Evadarea impreuna cu un schizofrenic de care s-a indragostit si care, datorita acestei fete a reusit sa se accepte pe sine si sa isi reaminteasca valorile, dorintele si talentul anesteziat si amortit de catre sedativele si numeroasele socuri electrice a culminat cartea ce a constituit subiectul prezentei analize, carte care a reusit sa miste din propriile prejudecati impinzite de ceea ce se numeste a fi “educatie” in spiritul valorilor noastre.

Acestea fiind spuse, Va recomand sa gasiti si sa cititi aceasta carte la care cu siguranta o sa reveniti ori de cite ori veti simti nevoia de un “altceva”...in viata voastra.

2 comentarii:

  1. am citit-o, am văzut filmul...cu riscul de a fi banală, e "povestea" la care m-aş reîntoarce dacă uit să "trăiesc"(:

    RăspundețiȘtergere
  2. autorul asta chiar e super! Am văzut ecranizarea cărţii, un pic dezamăgita!

    RăspundețiȘtergere